1Metoda Feuerstein — învățarea mediată
Pornește de la o convingere: inteligența nu este fixă, ci dezvoltabilă. Teoria modificabilității cognitive structurale, dezvoltată de Reuven Feuerstein, susține că adultul nu transmite informație, ci mediază întâlnirea copilului cu ea — educatoarea nu dă răspunsul, ajută copilul să observe cum a ajuns la el. La grupă, copiii lucrează cu instrumente structurate care dezvoltă funcțiile cognitive, atenția, gândirea reflexivă și strategiile de rezolvare a problemelor. Metoda este disponibilă și ca activitate opțională dedicată.
2Comunicarea Nonviolentă
Un limbaj al empatiei, în patru pași: observație, sentiment, nevoie, cerere. Dezvoltată de Marshall Rosenberg, Comunicarea Nonviolentă îi învață pe copii să își recunoască emoțiile și să le exprime fără să rănească — în loc de «el e rău», copilul învață să spună ce s-a întâmplat, ce simte și de ce are nevoie. Conflictele nu sunt evitate, ci folosite: fiecare neînțelegere între doi copii de patru ani devine ocazie de exersare, iar la grădiniță există și o zi dedicată acestei teme, Ziua Comunicării Nonviolente.
3Metoda ESPERE
Instrumente concrete pentru relații sănătoase, concepute de Jacques Salomé — o metodă relațională care traduce comunicarea în obiecte pe care copiii le pot ține în mână: bastonul cuvântului, care arată cine vorbește; eșarfa relațională, care face vizibilă legătura dintre doi oameni; panoul pentru mesaje-cadou, unde copiii își lasă unii altora lucruri bune. La această vârstă, abstractul devine accesibil doar când capătă formă.
4Cercul Siguranței
Copilul explorează cu încredere doar dacă știe că are unde reveni. Model bazat pe teoria atașamentului, în care adultul devine deopotrivă «bază sigură» — de la care copilul pleacă să descopere lumea — și «liman sigur», la care se întoarce când se sperie. În practică înseamnă că educatoarea nu grăbește și nu abate atenția copilului; rămâne disponibilă și previzibilă, iar copilul se apropie când e pregătit. Este metoda care structurează perioada de adaptare, iar părinților li se oferă și un curs dedicat, «Cercul Siguranței pentru părinți».
5Învățarea prin cooperare — structurile Kagan
Grupul reușește doar dacă fiecare își face partea. Copiii lucrează în echipe structurate, pe baza interdependenței pozitive și a responsabilității individuale. Structurile Kagan asigură ceva ce discuția liberă nu garantează niciodată: participarea echitabilă — fiecare copil are un rol și un moment în care vorbește. Se dezvoltă cooperarea, comunicarea și competențele sociale, o direcție consolidată și prin proiectele europene ale grădiniței; anul școlar 2026–2027 este, de altfel, dedicat temei cooperării.